dev/OJ:C:2022:123/sbd/OJ:C:2022:123:FULL.ro.p-10.txt

C 123/8
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
18.3.2022
Exemplul 4 Situație: Societatea X organizează concerte cu orchestre și alte evenimente de muzică clasică.
Numeroși muzicieni lucrează pentru societatea X fie în calitate de lucrători, fie în calitate de persoane care desfășoară o activitate independentă, pe baza unor contracte anuale.
Acești muzicieni, indiferent de statutul lor, sunt instruiți de directorul cultural al societății X cu privire la lucrările pe care trebuie să le interpreteze, la momentul și locul repetițiilor și la evenimentele la care trebuie să participe.
Societatea X a încheiat un contract colectiv de muncă cu toți muzicienii.
Acesta stabilește un plafon maxim de 45 de ore lucrătoare pe săptămână și acordă muzicienilor un concediu special de o zi după desfășurarea a trei concerte în aceeași săptămână.
Analiză: Muzicienii care desfășoară o activitate independentă fără angajați se află într-o situație comparabilă cu cea a lucrătorilor societății X în ceea ce privește subordonarea și similitudinea sarcinilor.
Aceștia îndeplinesc aceleași sarcini precum muzicienii angajați (și anume, interpretează muzică pentru evenimente), li se aplică aceleași instrucțiuni din partea societății X cu privire la conținutul, locul și momentul interpretării și sunt angajați pentru o perioadă de timp similară cu cea a muzicienilor angajați.
În aceste condiții, contractul colectiv care reglementează condițiile de muncă ale muzicienilor nu intră în domeniul de aplicare al articolului 101 din TFUE.
(c) Persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați prin intermediul platformelor digitale de muncă 28.
Apariția economiei platformelor online și furnizarea de muncă prin intermediul platformelor digitale de muncă a creat o nouă realitate pentru anumite persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați, care se află într-o situație comparabilă cu cea a lucrătorilor în raport cu platformele digitale de muncă prin intermediul cărora sau pentru care furnizează munca.
Persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați pot fi dependente de platformele digitale, în special în ceea ce privește informarea clienților lor, și se pot confrunta adesea cu oferte de muncă de tipul „acceptă sau renunță”, cu posibilități reduse sau inexistente de negociere a condițiilor lor de muncă, inclusiv a remunerației lor.
Platformele digitale de muncă sunt, de obicei, în măsură să impună în mod unilateral termenii și condițiile relației lor, fără informarea sau consultarea prealabilă persoanelor care desfășoară o activitate independentă fără angajați. 29.
Jurisprudența recentă și evoluțiile legislative la nivel național oferă indicații suplimentare cu privire la comparabilitatea acestor persoane care desfășoară o activitate independentă cu lucrătorii.
În contextul cazurilor de reclasificare, instanțele naționale recunosc tot mai frecvent dependența prestatorilor de servicii de anumite tipuri de platforme sau chiar existența unui raport de muncă (26).
În aceeași ordine de idei, unele state membre au adoptat norme (27) care stabilesc prezumția unui raport de muncă sau dreptul la negocieri colective pentru prestatorii de servicii către platformele digitale sau prin intermediul acestora. 30.
În sensul prezentelor orientări, termenul „platformă digitală de muncă” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care furnizează un serviciu comercial și care îndeplinește toate cerințele următoare: (i) este furnizat, cel puțin parțial, la distanță prin mijloace electronice, cum ar fi un site web sau o aplicație mobilă; (ii) este furnizat la cererea unui destinatar al serviciului; și (iii) implică, ca o componentă necesară și esențială, organizarea activității efectuate de persoane fizice, indiferent dacă activitatea respectivă este efectuată online sau într-un anumit loc.
Platformele care nu organizează activitatea persoanelor fizice, ci oferă pur și simplu un mijloc prin care persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați pot ajunge la utilizatorii finali nu constituie platforme digitale de muncă.
De exemplu, o platformă care doar agregă și afișează furnizorii de servicii disponibili (de exemplu instalatorii) într-o anumită zonă, permițând astfel clienților să utilizeze serviciile acestora la cerere, nu este considerată o platformă digitală de muncă, deoarece nu organizează activitatea furnizorilor de servicii. 31.
Având în vedere aceste considerații, contractele colective de muncă încheiate între persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați și platformele digitale de muncă care, prin natura și scopul lor, vizează îmbunătățirea condițiilor de muncă nu intră în domeniul de aplicare al articolului 101 din TFUE, chiar dacă persoanele care desfășoară o activitate independentă în cauză nu au fost reclasificate drept lucrători de către autoritățile/instanțele naționale.
(26) Pentru o prezentare detaliată a jurisprudenței din nouă state membre ale UE, Elveția și Regatul Unit, a se vedea Hießl, C., „Case Law on the Classification of Platform Workers: Cross-European Comparative Analysis and Tentative Conclusions”, Comparative Labour Law & Policy Journal, 2.5.2021, https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=3839603 (27) A se vedea, de exemplu, în Spania, Decretul-lege regal nr.
9/2021 din 11 mai, de modificare a textului reformat al Statutului lucrătorilor, aprobat prin Decretul legislativ regal nr.
2/2015 din 23 octombrie, pentru a garanta drepturile de muncă ale persoanelor implicate în distribuție în domeniul platformelor digitale, Monitorul Oficial de Stat nr.
113 din 12 mai 2021, paginile 56733-56738; sau în Grecia, Republica Elenă, Legea nr.
4808/2021 privind protecția muncii – Instituirea unei Autorități independente „Inspecția muncii” – Ratificarea Convenției nr.
190 a Organizației Internaționale a Muncii privind eliminarea violenței și a hărțuirii în lumea muncii – Ratificarea Convenției nr.
187 a Organizației Internaționale a Muncii pentru cadrul de promovare a securității și sănătății în muncă – Punerea în aplicare a Directivei (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată și a altor dispoziții ale Ministerului Muncii și Afacerilor Sociale și alte măsuri urgente, Monitorul Oficial Α’101/19-6-2021.